Despre esență ... în spiritul Brâncuși
Muntele mă trage de fiecare dată spre e l . Îi urmez potecile în căutarea frumuseților simple, a liniștii - care nu prea se poate spune în cuvinte - și a acelor detalii mărunte care știu să se facă văzute doar când încetinești. Cu privirea atentă la fiecare pas, descopăr din când în când câte o piatră care pare că mă aște aptă . Mă opresc, o ridic, o cântăresc o clipă în palmă și o așez în rucsac, ca pe o mică amintire fără cuvinte. Anul acesta e ste despre Brâncuși. Despre esență. Despre forme simple care spun tot. Așa că a stăzi , din pietrele adunate fără grabă și fără vreun plan anume, inspirat poate de anul Brâncuși, mi-am clădit un mic mozaic. L umina și gravitația au decis în locul meu și am fost acolo , apăsând pe declanșatorul aparatului foto . Nu e ste aceiași perfecțiune ca cea creată în atelier de marele Brâncuși, este doar despre clipa aceea scurtă ... în care totul se leagă mai ușor. Găsiți aici o fărâmă de Bucegi, un pic din Crai, ceva din Rodna, spărtu...